marți, 21 iulie 2015

Escapism



În marea dezamăgirilor zilnice există o insulă pe care o parcurg cu picioarele goale şi care mă leagă cu fire invizibile de mine.


Remedio Varo, The escape

sâmbătă, 18 iulie 2015

Hmm



Gândul acesta: poate fi dragostea urmărită până in pânzele albe o formă de egoism?

joi, 2 iulie 2015

Încă



Trec printr-o perioadă în care simt că dacă mă înscriu la încă un curs de scriere îmi pierd respectul pentru mine (m-am îscris însă la unul de filosofie săptămâna viitoare ; îmi vine să râd – oare o să învăţ înţelepciunea ??)
O să scriu măcar cinci texte ca şi cum aş fi acolo, când de fapt eu sunt aici, pe balcon, în balansoar, la întâlnirea cu foaia albă şi un pumn înfipt în piept. O să scriu până când mi se înceţoşează ochii, până când mintea se încleiază şi amintirile devin o pastă în care nu se mai disting bine, până când trăsăturile estompează şi faptele abia se mai zăresc, până când petalele roşii de muşcată împrăstiate pe jos încep a juca şi o să aştept cuminte venirea nopţii.

Nici o veste



Dimineaţă bătrâna stătea cercetătoare în mijlocul grădinii cu un bidon cu apă în mână. Florile şi frunzele se iţeau prin gard. O trecerea neîntreruptă prin ani şi prin anotimpuri pe lăngă gardul acela. Ziua şi-a urmat căile sale, iar pe seară bătrâna se opintea şi trăgea de nişte buruieni. Apoi gândul acesta – poate că viaţa nu e decât o grădină care se cere îngrijită de dimineaţă până seara, să apari necontenit la treabă, să cureţi, să renunţi la ce e inutil, să ingrijeşti nişte seminţe, chiar dacă nu ştii dacă vor înflori şi vor da rod sau ce formă vor căpăta. Să te extaziezi când « s-a prins » sau că i-au dat bobocii unei plante. Sa înţelegi că totul trece şi va veni în altă formă, să ştii că eşti descoperit şi fără aparare precum firele de viaţă din faţa ta.

 Si poate cineva,într-o seară de vară, va mirosi trandafirii şi va trece mai departe cu bucurie, ameţit de parfum.




luni, 29 iunie 2015

Nouă peniţe



Nouă peniţe scrijelesc hârtia în cor. Ai fi un bun dansator. Tu la masă, tu lângă masă. Picioarele înclinate sub scaun – tic-tac, tic-tac. Capul pe spate, adus apoi cu mâna, şi un –doi-trei coloanaaa sus! la primul gând de bucurie. Mâinile foşnesc emoţii, apoi mângâie barba... « tu ai să scrii despre... », « Da, aşa... » te declari satisfăcut. « Începem de aici » degetul planează un pic deasupra mea ... « Nu încă... » te delectezi indicând o altă direcţie pe moment.

M. deschise uşa şi privi. Copilul privea curios. Deci el avea să fie.

« Sunt pasional şi fumător » începu sigur pe el. « Adesea am dureri de cap. Ziua trece risipindu-se în mii de direcţii, dar noaptea, noaptea rezolv problemele omenirii ». « Si noi te iubim, M. ! »
Nouă peniţe scrijelesc hărtia în cor.
Muncă, viaţă, suflet - sunt cuvinte care dor.
Îşi ridică gulerul haine zgribulit, îşi băgă mâinile în buzunare şi întoarse spatele.
« M, tu eşti un infractor ! »
« Lăsaţi doamnă, se poate şi mai rău »
Nouă peniţe scrijelesc hârtia în cor.
În poiană se întinse în iarbă cu ochii aţintiţi spre cer. Avea să dea totul uitării

duminică, 28 iunie 2015

Making of



Mâine ar fi fost ziua de nume a bunicului matern, Pavel. Am reluat scrisul la povestea de dragoste a bunicilor. Merge greu. Oare e adevărat că totul e în mine? Mama s-a enervat brusc şi mi-a interzis să-i mai pun întrebări pe tema anilor de călugărie ai bunicii. Tonul agresiv pe tema asta mă intrigă de fiecare dată. Bunicul a murit înca de cănd era mama adolescentă, iar pe bunica nu am întrebat-o destul.
Ca un făcut, am primit zilele astea spre editare de la un prieten, şi sunt recunoscătoare pentru asta, o cronică de familie scrisă de un bunic către nepoţii lui. Se întinde pe mai mult de cincizeci de ani, e documentată cu fotografii şi scrisă pe un ton simplu, aşezat, respiră echilibru.

marți, 23 iunie 2015

Întrebări



M-am trezit aruncată din vis direct în ghemotocul cu întrebări:
Dacă iubeşti şi te simţi iubit te mai poţi simţi izolat? De lume, sigur, asta e uşor, dar de lumea dragostei în care
se presupune că pluteşti la începutul unei relaţii? Mai bine această întrebare, din interior - Îl vreau, dar sunt eu demnă de bărbatul acesta? O pânză se ţese încet în jurul meu.