Daiquiri Dusk - un cocktauil burlesc

Am intrat în camera de hotel simplă ca o cutie, cu un pat dublu şi o măsuţă îngustă la capul lui numai bună de făcut unghiile, de băut o cafea sau de verificat corespondenţa. Daiquiri s-a aplecat deasupra patului a împins ornamentele de sâni, a strâns evantaiul cu pene şi a netezit cearşaful după care mi-a spus dulce: “please sit down”. Am luat loc, m-am asezat picior peste picior şi m-am lăsat pe spate sprijinită în palme. Puteam în sfârşit să mă relaxez. Toata seara stătusem ca pe ghimpi. De mai bine de zece zile mă gândisem la interviu. Am fost intâi la Braşov cu o prietenă. Temeinic aranjate, macheate cu tuş negru, cu bucle si funde am ajuns în Rockstadt, barul unde se ţinea evenimentul. Daiquiri a avut un prim show Tease and Twirl, rockabilly, dulce, alb-rosu- sexy, bogat in mimică aşa cum ii stă bine unui show de burlesc. Lumea a reacţionat, uneori erau încurajări din public să renunţe mai repede la manuşă, fustă, corset, până a rămas doar cu bikini şi ornamentele de sâni. Al doilea show într-o notă întunecată a fost un dans fascinant cu evantaie. După spectacol abia dacă am reuşit să vorbim 10 minute, din care jumătate cu politeţuri. Era zgomot şi o grămadă de bărbaţi nerăbdători să vorbească cu ea. A doua zi avea spectacol în Bucureşti şi am reuşit o a doua întâlnire la Caru cu bere înainte de spectacol. Eram urmăritor discret, nu prea insistent şi probabil asta a făcut-o să se simtă în largul ei aşa încât m-a invitat pentru interviu în camera ei de hotel. O privisem cu interes tot drumul până la hotel, avea un amestec eclectic de trash punk şi bun simţ. Cu tot pasul saltat şi atitudinea “fuck you all” când o întrebai ceva dădea cele mai politicoase răspunsuri. Aproape că mă aşteptam să începem o conversaţie despre vreme. În loc de asta a început să pufăie dintr-o tigară electronică şi şi-a amintit de o ceartă recentă cu autoritătile pe aeroportul din Amsterdam despre legitimitatea de a fuma ţigări electronice în zonele unde e interzis fumatul. Când va ajunge acasă va scrie o plângere companiei aeriene, doar ca să fie dificilă, a completat ea ridicând din umeri şi sprâncene. Un colier cu o piatră mare roz în formă de inimă la gât, pierce în buză, decolteu adânc, nişte brăţări cu mărgele care zăngăneau la orice mişcare, părul vopsit în degrade de la blond la roşcat intens in faţă şi brunet cu nuanţe albăstrui în spate, geacă de piele cu multe insigne pe revere...era plină de amănunte. Daiquiri Dusk este o scotiancă care la mai puţin de 30 de ani a făcut trecerea de la hobby la cariera de performer de burlesc după participarea la Britain’s got talent. Interesul ei pentru acest tip de performance a crescut pe măsură ce a scris şi documentat un articol despre burlesc pentru revista universitătii şi a luat lecţii de la Gypsy Charms, una din promotoarele cele mai active ale acestei arte in lume care are propria şcoală de dans la bară, dans cu evantaiul, cancan, dans cu făclii, din buric, burlesc, striptease. Gypsy Charms are adesea week-end-uri la Roma sau Amsterdam unde predă noţiunile elementare ale spectacolului burlesc, îndepărtarea hainelor într-un mod care tachinează însoţită de mimică şi diverse accesorii pentru un plus de seducţie: evantaie, boa, scaune, făclii. Daiquiri, deşi predă un curs pentru începători, preferă deocamdată să-şi dedice munca spectacolelor şi promovării în mediile alternative. Burlescul, imi spune Daiquiri şi devine foarte pătrunsă de vorbele pe care urmează să le rostească, nările ii freamătă şi îşi fereşte privirea ca să se poate concentra asupra discursului - e mai complex decat striptease-ul pentru că deşi ajungi să-ţi scoţi hainele si accesoriile implică mimică, joc şi parodie, ponderea acestor elemente variind în funcţie de stilul performerului. Originile burlescului, a ţinut Daiquiri să precizeze sunt mult in trecut, în vodeville şi musicall-uri. Dacă la începuturi show-urile de vodeville erau presărate cu ironii la adresa artistocraţilor şi erau de interes pentru bărbaţii cu o educaţie sumară, azi audienţa spectacolelor de burlesc e mult mai omogenă, publicul are diferite nivele de educaţie şi interes din diverse arii – rockabilly, metal, cabaret. La fel şi performerii provin din dans, actorie, acrobaţie. Acest tip de performance a început ca mişcare underground în Marea Britanie la începutul anilor 2000, dar în ultimii 4-5 ani a explodat în mainstream, cu contribuţia notabilă a Ditei von Teese cu o abordare glam comercială, dar şi datorită petrecerilor de burlăcie dinaintea nunţiilor, atât de obişnuite în zilele noastre unde un show de burlesc e numai bun să încingă atmosfera. Până acum Daiquiri a avut show-uri în Europa şi SUA. Are propriul business de trei ani. Pasiunea şi munca ei –burlescul, îi ocupă tot timpul. Predă cursuri de confecţionat ornamente de sâni, îşi face singură costumele, cu excepţia rochiei de pe ea, animal print, făcută de mama ei, îmi spune ea netezind uşor marginile de deasupra genunchilor. Este şi iniţiatoarea unei trupe de show burlesc – The Duskettes. Spectacolele ei sunt un melanj de noţiuni din teatru, cabaret, dans, varietatea fiind un criteriu important dupa care se ghidează. Mi-a mărturisit că a început cu show-uri rockabilly, dar între timp s-a îndreptat către rock-metal, deşi are în continuare spectacole şi cu alte teme. Daiquiri se consideră performer şi e foarte însufleţită de misiunea ei de a dezvolta scena de burlesc prin colaborări în diverse proiecte care promovează artiştii de burlesc şi accesoriile conexe pentru spectacole, prin călătorii, aşa cum a fost şi cea din România, atingând cu graţia ei, o parte din noi şi din viata de noapte a oraşelor sau oh…a dormitoarelor. Aşa cum îi place ei să spună: “puţină dulceaţă şi o umbră amară perfecte pentru orele târzii din seară.” [“A little sweet and a dash of sour... perfect for the evening hours..."]