Poate aceea în care mă văd pe mine la grădiniţă, îndrăgostită de Tony, un “italiano vero” în mintea mea, aşa-mi suna numele lui, brunet cu părul lung şi buclat. Mai era prietena Mona despre care spuneam că are mâinile şifonate şi mi le punea la ochi să ghicesc cine e, iar eu ştiam sigur pentru că miroseau a tutun, aşa cum miroseau toate lucrurile ei de acasă. Apoi era chinul orelor de la amiază când trebuia să dorm şi nu puteam şi-i animam şi pe ceilalţi copii. Am mâncat bătaie o dată şi de atunci doar transpiram sub pătură aşteptând să treacă ceasurile de odihnă. Mama m-a găsit aşa, lac de sudoare şi m-a luat acasă mai devreme în ziua aceea.
*
Altădată era vară, eram în casa de pe strada Soveja din Constanţa, la străbunicii mei. Am auzit muzică afară, am mers curioasă la poartă şi m-am trezit în stradă dansând cu ţiganii la nunta lor în hore minunate.Ştiu că aveam rochiţa galbenă cu volane, cu pisica neagră pe piept şi că toată lumea s-a mirat de focul cu care am dansat.
*
O amintire repetitivă prin ani – eu la Mamaia înaintând printre cearşafurile oamenilor aflati la soare, întotdeauna spre mare , spre o zonă mai liniştită, spre cazino. La doi ani mi-a spus mama ca m-am pierdut şi că m-au dat prin staţie la Radio vacanţa, e foarte posibil să fie asta prima amintire, şi mă văd înaintând prin mulţime la doi ani, la zece ani, în adolescenţă şi la maturitate, înaintând tot timpul pe plajă şi prin vârste spre altceva, departe de vacarm.
*
Mai e imaginea aceasta, parcă aş zice că abia asta e prima – eu făcându-mi loc cu forţa printre picioarele părinţilor mei, strâns îmbrăţişaţi, sărutându-se. E singurul gest de tandreţe dintre ei pe care mi-l amintesc.
