Nouă peniţe

Nouă peniţe scrijelesc hârtia în cor. Ai fi un bun dansator. Tu la masă, tu lângă masă. Picioarele înclinate sub scaun – tic-tac, tic-tac. Capul pe spate, adus apoi cu mâna, şi un –doi-trei coloanaaa sus! la primul gând de bucurie. Mâinile foşnesc emoţii, apoi mângâie barba... « tu ai să scrii despre... », « Da, aşa... » te declari satisfăcut. « Începem de aici » degetul planează un pic deasupra mea ... « Nu încă... » te delectezi indicând o altă direcţie pe moment.

M. deschise uşa şi privi. Copilul privea curios. Deci el avea să fie.

« Sunt pasional şi fumător » începu sigur pe el. « Adesea am dureri de cap. Ziua trece risipindu-se în mii de direcţii, dar noaptea, noaptea rezolv problemele omenirii ». « Si noi te iubim, M. ! »

Nouă peniţe scrijelesc hărtia în cor.

Muncă, viaţă, suflet - sunt cuvinte care dor.

Îşi ridică gulerul haine zgribulit, îşi băgă mâinile în buzunare şi întoarse spatele.

« M, tu eşti un infractor ! »

« Lăsaţi doamnă, se poate şi mai rău »

Nouă peniţe scrijelesc hârtia în cor.

În poiană se întinse în iarbă cu ochii aţintiţi spre cer. Avea să dea totul uitării

Making of

Mâine ar fi fost ziua de nume a bunicului matern, Pavel. Am reluat scrisul la povestea de dragoste a bunicilor. Merge greu. Oare e adevărat că totul e în mine? Mama s-a enervat brusc şi mi-a interzis să-i mai pun întrebări pe tema anilor de călugărie ai bunicii. Tonul agresiv pe tema asta mă intrigă de fiecare dată. Bunicul a murit înca de cănd era mama adolescentă, iar pe bunica nu am întrebat-o destul.

Ca un făcut, am primit zilele astea spre editare de la un prieten, şi sunt recunoscătoare pentru asta, o cronică de familie scrisă de un bunic către nepoţii lui. Se întinde pe mai mult de cincizeci de ani, e documentată cu fotografii şi scrisă pe un ton simplu, aşezat, respiră echilibru.

Întrebări

M-am trezit aruncată din vis direct în ghemotocul cu întrebări:

Dacă iubeşti şi te simţi iubit te mai poţi simţi izolat? De lume, sigur, asta e uşor, dar de lumea dragostei în care
se presupune că pluteşti la începutul unei relaţii? Mai bine această întrebare, din interior - Îl vreau, dar sunt eu demnă de bărbatul acesta? O pânză se ţese încet în jurul meu.

Dervish in progress 2

În seara asta, spre finalul workshopului, când picioarele se afundaseră în covorul de cauciuc ca în smoală şi corpuri rotitoare aveau palmele lateral, întinse spre cer, mâinile primeau sevă din perfuzii invizibile.

Dervish in progress

Ne-am învârtit până când numele şi profesiile noastre rostite la început au dispărut, pănă când creierul a învăţat să nu mai vadă în imagini, iar în jur se întindea o pastă groasă de lumini şi umbre. Nimic identificabil, doar un decor blurat, hipnotic. Ne-am învărtit pănă când am rămas căţiva şi din ce în ce mai mult spaţiu se întindea în jur. Si când eram mai prinşi în mrejele dansului ăsta un fluierat ca pe la hergehelii ne-a strunit să iuţim ritmul. Ne-am învârtit şi pe Maria Tănase, şi pe Goran Bregovici şi pe ritmuri sufite, şi pe of, ooof, şi pe trip-hop.

Uneori

Uneori pierdem eventualităţi pentru că nu am crezut îndeajuns în ele, dincolo de orice logică, dincolo de orice sfat prietenesc care-ţi şopteşte în ureche, ca unui convalescent, că ar fi mai bine să dai totul uitării, aşa cum ai da firimituri pe apa sâmbetei raţelor din IOR . In aparenţă viaţa se desfăşoară la cote maxime în soarele orbitor al zilei.

Mania secretului mă duce spre pierzanie, ştiu asta, mă atrage până la dispariţie. Un pariu nebunesc că cineva mă va găsi în beznă. Ruleta rusească.

Ploaia

Sunt fiica cea mică a verii. Pe spate am bronz în formă de aripi de fluturi.

În după amiezele întinse de lentoare, ţin ploapele întredeschise şi VĂD.

Sunt firele de nisip lipite de piele. E privirea piezişă a vânzătorului de la colţ când frământă covrigii cu râvnă.

În curând, doar un costum de baie şi dâre de lumina vor coborâ spre sâni. Picătura de pepene va coborâ şi ea uşor din colţul gurii.

Aştept cu un tremur în corp răpăiala puternică din balconul fără geamuri şi viaţa veacului ce va să vie.

                                                            *

De curând mi-am dat seama – nu aş pleca nicăieri, pe drum, înafară. Aici nu mi-ar lipsi nimic.