Trec printr-o
perioadă în care simt că dacă mă înscriu la încă un curs de scriere îmi pierd
respectul pentru mine (m-am îscris însă la unul de filosofie săptămâna viitoare ;
îmi vine să râd – oare o să învăţ înţelepciunea ??)
O să scriu măcar
cinci texte ca şi cum aş fi acolo, când de fapt eu sunt aici, pe balcon, în
balansoar, la întâlnirea cu foaia albă şi un pumn înfipt în piept. O să scriu până
când mi se înceţoşează ochii, până când mintea se încleiază şi amintirile devin
o pastă în care nu se mai disting bine, până când trăsăturile estompează şi
faptele abia se mai zăresc, până când petalele roşii de muşcată împrăstiate pe
jos încep a juca şi o să aştept cuminte venirea nopţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu