Dimineaţă bătrâna
stătea cercetătoare în mijlocul grădinii cu un bidon cu apă în mână. Florile şi
frunzele se iţeau prin gard. O trecerea neîntreruptă prin ani şi prin
anotimpuri pe lăngă gardul acela. Ziua şi-a urmat căile sale, iar pe seară bătrâna
se opintea şi trăgea de nişte buruieni. Apoi gândul acesta – poate că viaţa nu
e decât o grădină care se cere îngrijită de dimineaţă până seara, să apari
necontenit la treabă, să cureţi, să renunţi la ce e inutil, să ingrijeşti nişte
seminţe, chiar dacă nu ştii dacă vor înflori şi vor da rod sau ce formă vor căpăta.
Să te extaziezi când « s-a prins » sau că i-au dat bobocii unei
plante. Sa înţelegi că totul trece şi va veni în altă formă, să ştii că eşti
descoperit şi fără aparare precum firele de viaţă din faţa ta.
Si poate cineva,într-o seară de
vară, va mirosi trandafirii şi va trece mai departe cu bucurie, ameţit de
parfum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu