Cadere libera

E luni, deci dansez. Din nou in picioarele goale pe covorul negru de cauciuc de la CNDB. “Imaginati-va ca sunteti o carpa care se muleaza pe podea” ne spune profa si noi incepem. Mergem, mergem si cadem. Apoi ne ridicam. Intai in 8 timpi. Inca o data. Turele ma ametesc. Acum in patru timpi. Imi piere zambetul de pe fata. Si toate impresia de yoga si de relaxare. Parca ma loveste ceva in cap. Caldura ma impresoara. Din nou. Abia acum simt ca muncesc. Am ajuns o carpa care se muleaza pe podea si care nu mai vrea sa se scoale de acolo. Mi-e rau si mi-e sete. Inca o data. Moale, fara sa ma izbesc cu coatele de podea.