marți, 17 iunie 2008

Ghici

E luni, deci dansez. Azi scurte exercitii de respiratie, de cautarea a spatiului, a unor miscari pe care altfel nu le-am fi facut. Noi puncte de echilibru.
Jucam un fel de mima pe dansate. Perechea trebuie sa imite. Eu sunt o roata si descriu rotundul cum pot mai bine si ma rostogolesc si partenera care mi-a revenit ma priveste oftand caci ea e un pic mai grasa si nu poate imita intocmai. Trecem repede peste asta. Din nou improvizatie. Ma duc pasii spre o alta persoana care se opreste si ma anunta:” Stiu! Esti un copil care se joaca” Intreruperea mi se pare derutanta. Totul e o joaca.