Trei zile de valuri care să dezvelească toate melancoliile. Am
nevoie de mare pentru a continua rutina vacanţelor din copilărie. Fiecare val
care vine mă construieşte pe mine. Stropi mici se ridică la cer nevăzuţi şi se întorc
la următoarea ploaie. Dragostea nu poate fi un singur lucru, un singur fel, o
singură metaforă, un singur val – scriu în gând în timp ce străbat plaja mica de
la un capăt la altul din nou şi din nou. Melancolia cere de mâncare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu