Să mergi înafara potecii. Să vezi dezlănţuirea naturii şi să
te simţi mic(ă). Să fii în pustiu şi să ai doar bătăile de aripi ale şoimilor
deasupra capului. Să îngheţi în ploaie. Să bâjbâi drumul şi să fii prea obosit ca
să te mai poţi întoarce. Să-ţi intre liniştea pădurii adânc în oase. Să pierzi
trenul să ştii că ce ai iubit nu se mai întoarce sau a murit. Să vină noaptea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu